Lecturi: Evrei 11, 24-26.32-40; Ioan 1, 43-51

        Fiecare duminică din Păresimi (Postul Mare) dezvoltă două teme cu două semnificații diferite. Pe de o parte, fiecare duminică aparține unei serii în care se poate observa ritmul și „dialectica” spirituală a Postului Mare. Pe de altă parte, de-a lungul dezvoltării istoriei Bisericii, aproape fiecărei duminici din Post i s-a adăugat o a doua temă. Astfel, în prima duminică Biserica celebrează „Triunful Dreptei-Credințe (a Ortodoxiei)”, care amintește de victoria asupra ereziei iconoclaste și restabilirea cultului icoanelor la Conciliul de la Constantinopol din anul 843. Legătura cu această duminică a Postului Mare este pur istorică: triumful definitiv al ortodoxiei credinței a avut loc în această primă duminică din Post. [...]

     În ceea ce privește temele primare și esențiale ale duminicilor din Post, trebuie privite lecturile scipturistice prescrise. Pentru a înţelege succesiunea lor trebuie, o dată în plus, să ne amintim legătura originară dintre Post şi Botez; înţelesul Postului ca pregătire pentru Botez. De aceea, aceste pericope constituie o parte integrantă a catehezei creştine timpurii; ele explică şi sintetizează pregătirea catehumenului pentru taina pascală a Botezului. Botezul este intrarea în viaţa nouă inaugurată de Hristos. Pentru catehumen această viaţă nouă este numai vestită şi făgăduită, iar el o acceptă prin credinţă. El este asemenea oamenilor Vechiului Testament, care au trăit prin credinţa lor într-o făgăduinţă a cărei împlinire nu au văzut-o.

      Aceasta este tema primei Duminici. După ce a menţionat oamenii drepţi ai Vechiului Testament, Epistola (Evrei 11, 24-26,32-40; 12, 2) concluzionează:

 „Şi toţi aceştia mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa. Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun...."

 Dar ce este aceasta? Răspunsul este dat în pericopa evanghelică a primei Duminici (Ioan, 1,43—51).

 „... Mai mari decât acestea veţi vedea. Şi ia zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului."

 Aceasta se tălmăceşte: voi catehumeni, voi care credeţi în Hristos, voi, care doriţi să fiţi botezaţi, care vă pregătiţi voi înşivă pentru Paşte — veţi vedea începutul veacului celui nou, împlinirea tuturor celor făgăduite, arătarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Dar o veţi vedea numai dacă aveţi credinţă şi dacă vă pocăiţi, dacă schimbaţi pornirea cea rea a minţii, dacă purtaţi dorul (după cele spirituale — n.tr.), dacă vă osteniţi pentru aceasta.

Despre acestea ni se aminteşte în Apostolul celei de a doua Duminici (Evrei, 1,10 — 11,3).

„Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem. ... Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire..."

Fragment din

Alexander Schmemann, Postul Mare, pp. 78-80

    Tropar: Preacuratului Tău chip ne închinam, Bunule, cerând iertare de greșalele noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, ca sa mântuiești din robia vrajmașului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mântuiești lumea.

    Sinodiconul Dreptei-Credințe (843) :

Datori suntem lui Dumnezeu ca o dată pe an să-I aducem mulţumire în acea zi când am redobândit Biserica lui Dumnezeu, s-au dovedit dogmele adevăratei credinţe şi s-au aruncat hulele răutăţii.