Pr. can. Gîrboan Emil

            Prezentare generală a orelor canonice

            Orele canonice se încadrează în categoria Laudelor mici ale Bisericii. Rolul preotului în celebrarea lor este redus, rânduiala lor constând mai mult din lecturi ce revin cantorului. În practica liturgică, ca şi în Orologhion, sunt numite, simplu: Ora I, a III-a, a VI-a şi a IX-a, ele constituind, de fapt, oficiul de peste zi.

            Ora I se oficiază dimineaţa, la finalul Utreniei. Prin recitarea acestei Ore, îi oferim Domnului faptele noastre din întreaga zi şi îi cerem lumină şi har, ca să ne îndreptăm paşii spre împlinirea poruncilor dumnezeieşti. Din istoria Pătimirii lui Hristos, Ceasul întâi ne aminteşte ducerea Mântuitorului înaintea guvernatorului Pilat.

            Ora a III-a trezeşte în sufletele noastre încrederea în Dumnezeu, care nu ne abandonează  atunci când suntem încercaţi de ispite. Din economia mântuirii, această Oră ne aminteşte osândirea Domnului Isus la moarte, precum şi trimiterea Spiritului Sfânt peste Sfinţii Apostoli. Timpul prescris pentru recitarea acestei Laude este dimineaţa, între 9,00 şi 12,00.

            În Ora a VI-a îl contemplăm pe Mântuitorul răstignit pe lemnul Crucii şi din suferinţele Lui învăţăm să primim cu supunere, cu răbdare şi cu blândeţe toate necazurile vieţii. Această Oră                                                           se celebrează după-amiază, între 12,00 şi 15,00.

            În Ora a IX-a îi mulţumim lui Dumnezeu pentru ajutorul în lupta spirituală şi pentru biruinţa asupra răului. Din Pătimirea Domnului Isus Hristos, Ceasul al IX-lea ne aminteşte moartea Lui pe Cruce. Timpul prescris pentru oficiu este între orele 15,00 şi 17,00.

            Orele împărăteşti

            În timpul anului bisericesc se celebrează, de asemenea, şi Ore canonice cu rânduială specială, mai solemnă, care se numesc împărăteşti. Mă refer, mai precis, la trei zile: Ajunul Naşterii Domnului (24 decembrie), Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) şi Vinerea Mare, caracteristica principală a acestor Laude fiind lecturile prescrise din Apostol şi Evanghelie. Aceste Ore se numesc Ceasuri sau Ore împărăteşti, pentru că ne pregătesc pentru prăznuirea celor mai importante sărbători împărăteşti şi deoarece, în vechime, la celebrarea lor asistau şi domnitorii.

            În practică, în Ajunul Naşterii şi al Botezului Domnului, Ceasurile împărăteşti se săvârşesc în zorii zilei, iar în Vinerea Patimilor, începând cu ora zece dimineaţa, deşi Mineiul pe decembrie şi ianuarie, precum şi Cartea Triodului, indică pentru oficiu ceasul al doilea din zi, adică aproximativ ora 7,00 dimineaţa. Rânduiala lor o găsim în Mineiul pe decembrie (la ziua 24), în Mineiul de pe ianuarie (la ziua 5) şi în Triod (la slujbele din ziua Vinerii Mari, imediat după Utrenie).

            Compunerea rânduielii Ceasurilor împărăteşti din Vinerea Mare e atribuită, conform Triodului, Sfântului Chiril al Alexandriei, iar perfecţionarea şi răspândirea acestei celebrări se pare că se datorează Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului (+ 639), căruia Mineiul îi atribuie compoziţia stihirilor din rânduiala Ceasurilor împărăteşti din Ajunul Naşterii şi al Bobotezei.

            În toate cele trei cazuri, Ceasurile se citesc unul după altul, fără a fi întrerupte de otpust şi de binecuvântarea preotului.

            Rânduială Ceasurilor împărăteşti e structurată după acelaşi plan. În cadrul fiecărei Ore se citesc câte trei psalmi (dintre psalmii profetici), se cântă o serie de stihiri imnografice care exprimă evenimentul comemorat, se citeşte câte o paremie, un apostol şi o evanghelie, se cântă condacul zilei şi se rosteşte o rugăciune finală.

            În cazul Ceasurile împărăteşti din Vinerea Mare, Biserica dispune – pentru a se accentua atmosfera de sobrietate şi de tristeţe cauzată de patimile, moartea şi lipsa Mirelui – ca preoţii să îmbrace veşminte de doliu, iar celebrarea să se facă citit.

            Odinioară şi Ceasurile din Joia şi din Sâmbăta Sfintelor Patimi, precum şi cele din Ajunul Rusaliilor aveau o rânduială specială.

BIBLIOGRAFIE

BOJOR Victor, ROŞIANU Ştefan, Tipic Bisericesc, Blaj, 1931

BRANIŞTE Ene, Liturgica specială, Editura Nemira, Bucureşti, 2002

Orologhion, care cuprinde urmarea orelor şi câte sunt de lipsă spre săvârşirea laudelor de toate zilele, Ediţiunea a V-a, Blaj, 1934