(a Paraliticului din Capernaum – a Sf. Grigore Palama)

Lecturi: Evrei 1, 10 - 2, 3; Marcu 2, 1-12

În cea de-a doua duminica din post Biserica propune evanghelia vindecării paraliticului din Capernaum. În vechime această lectură se adresa în mod special catehumenilor care se pregăteau în această perioada pentru Botez. În prima duminică, candidatul la Botezul apei și al Spiritului (catehumenii), dar și cei chemați la botezul focului sau al pocăinței (noi, cei botezați), erau invitați să se identifice cu Natanael, cel chemat de Filip, și să înceapă drumul viețuirii cu Hristos prin îndemnul: „Vino și vezi!”. Cu alte cuvinte, credința se naște prin trăire, din experiență și exemplu. Dar, îndemnul lui Filip mai înseamnă și că ucenicul, pentru a-l urma pe Isus, trebuie să se încreadă în mărturia entuziastă a lui Filip. Astfel se vede caracterul eclezial al credinței: accesul la credință este mijlocit de către cei care au făcut experiența lui Hristos.

     Dar cel care vrea să urmeze pe Hristos trebuie să se ridice și să umble. De aceea în a doua duminică a Postului, îndemnul Mântuitorului este: „Scolă-te, ia-ți patul tău și umblă”. Și aici mărturia de credință este cheia „pescuirii” de noi ucenici. Exemplul vieții și apostolatul cuvântului celor din Biserică sunt fundamnetale pentru câștigarea de noi suflete pentru Împărăție. De aceea rolul decisiv în vindecarea slăbănogului îl au cei patru „brancardieri”. Credința lor stăruitoare este lăudată; mulțumită ei paraliticul este tămăduit. 

     Imaginea celor patru purtând în grabă pe bolnav la Isus (sparg acoperișul), este figura Bisericii care zmulge un suflet din robia celui Rău și îl aduce în casa Domnului. Prin această imagine suntem chemați să ne amintim de botezul nostru, care am fost iubiți și iertați de Hristos pe când eram încă păcătoși. Nu am venit singuri la credință, ci am fost aduși de către Biserică. De aceea se cuvine să fim recunoscători părinților noștri întru credință, care ne-au făcut mădulare ai adunării celor iertați. 

     Cifra patru are si ea o semnificație anume îm Sfânta Scriptură. Este numărul pământului, care are patru puncte cardinale și e format din patru elemente: pământ, apă, aer și foc. Cei patru, aducând la Hristos pe omul paralizat, simbolizează lumea care se grăbește să aducă omul paralizat de păcat la picioarele Celui care a venit ca omul să aibă viață, și încă viață din belșug. Graba celor patru este dată de îndemnul Mântuitorului de lucra mântuirea noastră cât timp este lumină.

    Evangheliile postului nu sunt adresate doar catehumenilor. Sunt chemați și cei botezați să parcurgă drumul uceniciei lui Hristos spre botezului de foc sau al pocăinței, deoarece păcatul ne scoate din comuniunea vieții în Hristos. Pocăința trebuie înțeleasă ca metanoia (schimbare a minții); ca o întoarcere de la deriva păcatului paralizant pe Calea cea Adevărată care duce la Viața deplină.