Parabola Tatălui milostiv al fiului risipitor

În ritul bizantin: Duminica Fiului risipitor (a 2-a din Triod, a 34-a după Rusalii)

În ritul latin: A 4-a Duminică din Postul Mare (Anul C) Lc 15,1-3.11-32, a 24-a Duminică din Timpul de peste an (Anul C) Lc 15,1-32

¹¹ Apoi le-a spus: „Un om oarecare avea doi fii.

¹² Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine». Iar el le-a împărțit averea.

¹³ Și, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr și-a adunat toate și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea într-o viață de desfrâu.

Parabola vameşului şi a fariseului

Lc 18,9-14

A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii:

„Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş. Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig».

Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!»

Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

În ritul bizantin: Întâmpinarea Domnului (prezentarea lui Isus la templu), 2 februarie

În ritul latin: Prezentarea lui Isus la templu -2 februarie; Sf. Familie (Anul B) –prima duminică după Crăciun

Luca 2, 22-40

22 Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul 24 și să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

Duminica a 32-a după Rusalii

1 Apoi a intrat și a traversat Ierihonul. 2 Și iată, un bărbat numit Zaheu, care era șeful vameșilor și era bogat, 3 căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură. 4 Atunci a alergat înainte și s-a suit într-un sicomor ca să-l vadă, căci avea să treacă pe acolo. 5 Când a ajuns în acel loc, Isus, ridicându-și [ochii], i-a spus: „Zaheu, coboară în grabă pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta”. 6 El a coborât în grabă și l-a primit cu bucurie. 7 Toți cei care au văzut murmurau spunând: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”. 8 Dar Zaheu, stând [în picioare], i-a spus Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit”. 9 Atunci Isus i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât și el este fiul lui Abraham. 10 Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut”.

Vindecarea celor 10 leproși (Luca 17, 11-19) 

11. Iar pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii, 
 12. Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, 
 13. Şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! 
 14. Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. 
 15. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. 
 16. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. 
 17. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? 
 18. Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? 
 19. Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

Cuvânt la Duminica după Botezul Domnului

(Mt 4,12-23)

12 Auzind că Ioan a fost dat să fie închis, [Isus] a plecat în Galileea.

13 Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască la Capernaum, care este pe malul mării, în ținuturile lui Zabulon și Neftali,

14 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

15         Pământ al lui Zabulon și pământ al lui Neftali,

           pe drumul spre mare, dincolo de Iordan,

           Galileea neamurilor!

16         Poporul care stătea în întuneric

           a văzut o lumină mare,

           iar celor care stăteau

           în regiunea și în umbra morții

           le-a răsărit o lumină.

17 De atunci a început Isus să predice și să spună: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor!”.

Evanghelistul Matei adnotează astăzi cele două cuvinte care generează mesajul lui Isus: “Împărăţie” şi “convertire”.

Botezul Domnului
(Mt 3,13-17)

13 Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
14 Dar Ioan încerca să-l oprească spunându-i: „Eu am nevoie să fiu botezat de tine și tu vii la mine?”.
15 Răspunzând, Isus i-a zis: „Lasă acum, căci așa se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea”. Atunci el l-a lăsat.
16 După ce a fost botezat, Isus a ieșit îndată din apă. Și iată că s-au deschis cerurile și l-a văzut pe Spiritul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind deasupra lui.
17 Și iată, a fost un glas din ceruri care spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea”.

1 ÎnceputulEvangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2 Așa cum este scris în profetul Isaia: Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feței tale; el va pregăti calea ta.
3 Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui!
4 Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor.
5 Întreaga regiune a Iudeii și toți cei din Ierusalim veneau la el și erau botezați de el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.
6 Ioan era îmbrăcat cu [o haină din] păr de cămilă și avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste și miere sălbatică
7 și predica zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălțămintei.
8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Spiritul Sfânt”.

Evanghelia acestei duminici este închisă între două paranteze ce ne fac să ni se dilate inima de bucurie.

Şi Anul Nou ?…

Împărăţia Ta este Împărăţia tuturor veacurilor, Hristoase Dumnezeule, şi stăpânirea Ta rămâne din neam în neam, căci toate întru înţelepciune le-ai făcut, vremuri şi ani mai înainte rânduindu-ne nouă; pentru aceea, mulţumind întru toate şi pentru toate strigăm: Binecuvântează cununa anului bunătăţii Tale şi ne învredniceşte fără de osândă a-Ţi cânta: Doamne, slavă Ţie!

Pe 1 ianuarie Biserica sărbătoreşte Tăierea Împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos şi pomenirea Sfântului Vasile cel Mare. Această sărbătoare dublă este îndelung expusă şi meditată în textele rânduielilor de rugăciune ale acestei zile, şi pe bună dreptate.

Naşterea lui Isus

Lc 2, 1-20

În ritul bizantin: Evanghelia din Ajunul Crăciunului la Ceasul al treilea şi la Vecernie 

În ritul latin: Evanghelia Liturghiei din noaptea de Crăciun

¹ În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cezar August ca să se facă recensământ pe tot pământul.

² Acest recensământ a fost primul, pe când Quirinius era guvernator al Siriei.

³ Toți mergeau să fie înscriși, fiecare în cetatea sa.

⁴ Și Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, întrucât era din casa și din familia lui David,

⁵ pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

Duminica a 15-a după Rusalii (Cea mai mare porunca)

Mt 22,34-40  

³⁴ Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, ³⁵iar unul dintre ei, învățat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat:

³⁶ „Învățătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”

³⁷ El i-a zis: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. ³⁸Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă.

³⁹ Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.

⁴⁰ În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții”.

Duminică a 30-a după Rusalii 

(Tânărul bogat) Lc 18,18-27

 ¹⁸ Odată, un conducător oarecare l-a întrebat: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”

¹⁹ Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu.

²⁰ Cunoști poruncile: Să nu comiți adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!”

²¹ El i-a spus: „Toate acestea le-am păzit din tinerețe”.

„Ascultă fiică şi vezi…” – Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului

În 21 noiembrie a fiecărui an Biserica sărbătoreşte Intrarea în Templu a Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioarei Maria. Sărbătorile Preacuratei, atât de dense de semnificaţii, sunt manifestări concrete ale modului în care adunarea dreptcredicioşilor a înţeles să cinstească preasfânta viaţă a Maicii Domnului şi desăvârşita identificare a acesteia cu taina Fiului lui Dumnezeu.

Duminica a 26-a după Rusalii

Parabola bogatului necugetat, căruia i-a rodit ţarina

Lc 12, 16-21

¹³ Atunci, unul din mulțime a spus: „Învățătorule, spune-i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine”.

¹⁴ Dar el i-a răspuns: „Omule, cine m-a stabilit judecător sau împărțitor peste voi?”

¹⁵ Apoi le-a zis: „Fiți atenți și păziți-vă de orice lăcomie; deoarece chiar și atunci când cineva este bogat, viața lui nu constă în ceea ce are”.

Duminica a 25-a după Rusalii
Lc 10,25-37

²⁵ Iată că un învățat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: „Învățătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viața veşnică?” ²⁶ El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” ²⁷ Acesta, răspunzând, a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți”. ²⁸ El i-a spus: „Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!”

In ritul bizantin anul bisericesc începe, nu la 1 ianuarie cum s-ar crede, ci la 1 septembrie. Trebuie spus că începutul anului bisericesc nu echivalează cu începutul anului liturgic. Acesta din urmă începe la Paști. Începutul anului bisericesc marchează începutul ciclului mineal (din Minei) sau al sărbătorilor cu dată fixă. Prima mare sărbătoare a anului bisericesc este Nașterea Maicii Domnului iar ultima mare sărbătoare este Adormirea Maicii Domnului. Potrivit traditiei mostenita din Legea Veche, in prima zi a lunii Tishrí (septembrie) a inceput creatia lumii.

An nou fericit! – oare ne putem saluta cu aceste cuvinte și la începutul toamnei? Adevărul e că până la începutul anului nou mai avem de așteptat, și numai toamna calanderistică începe cu luna septembrie, totuși Biserica bizantină este în sărbătoare și acum. Atenție, nu începe un an nou liturgic, căci anul liturgic începe cu Sfintele Paști. Întâi septembrie este prima zi a anului bisericesc, numit și „indiction”.
Denumirea „indiction” vine din cuvântul latin indictio, -onis și are înțelesul aducere, introducere, dar indică și perioadă de cincisprezece ani. Indictionul a fost rânduiala împăraților din Imperiul Roman, pentru adunarea impozitelor din toate părțile a imperiului.

Pr. can. Gîrboan Emil

            Prezentare generală a orelor canonice

            Orele canonice se încadrează în categoria Laudelor mici ale Bisericii. Rolul preotului în celebrarea lor este redus, rânduiala lor constând mai mult din lecturi ce revin cantorului. În practica liturgică, ca şi în Orologhion, sunt numite, simplu: Ora I, a III-a, a VI-a şi a IX-a, ele constituind, de fapt, oficiul de peste zi.

În Biserica noastră există o veche uzanță, devenită lege, aceea de nu celebra Sfânta Euharistie în Postul Mare, cu excepția zilelor de sâmbătă, de duminică și de Bunavestire. Despre această veche tradiție ne vorbesc canoanele 49 și 51 ale Conciliului de la Laodicea (343-381):

A şasea şi cea din urmă săptămână a Postului este numită „Săptămâna Stâlpărilor". în timpul celor şase zile care premerg Sâmbetei lui Lazăr şi Duminicii Stâlpărilor (Floriilor — n.tr.), slujbele Bisericii ne îndeamnă să fim urmăritorii lui Hristos, după cum întâi El însuşi ne vesteşte moartea prietenului Său iar apoi începe călătoria Sa către Betania şi Ierusalim. Tema şi tonul săptămânii sunt date Duminică seara, la Vecernie:

Lecturi: Evrei 9,11-14; Marcu 10,32-45

La Utrenia din Joia celei de a cincea săptămâni auzim încă o dată Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, de data aceasta în totalitatea sa. Dacă la începutul Postului acest Canon a fost ca o uşă ce ne-a condus către pocăinţă, acum, la sfârşitul Postului, el pare ca un „rezumat" al pocăinţei şi ca o împlinire a acesteia. Dacă la început îl ascultam doar, acum, cuvintele sale, pline de înţeles, au devenit cuvintele noastre, plângerea, nădejdea şi pocăinţa noastră şi, de asemenea, o „evaluare" a postului nostru:

Lecturi: Evrei 4,14-5,6 Marcu 8,34-9,1

La înjumătățirea Postului, în a treia duminică prăznuim Sfânta Cruce. În timpul vecerniei acestei zile, sâmbătă seara, după Doxologia cea Mare, Sfânta Cruce este adusă într-o procesiune solemnă în mijlocul Bisericii, având loc un ritual special de închinare, şi rămânând acolo toată săptămâna. În imnologia acestei duminici remarcăm faptul că tema Sfintei Cruci nu este dezvoltată în termeni de suferinţă, ci în termeni de biruinţă şi de bucurie.

(a Paraliticului din Capernaum – a Sf. Grigore Palama)

Lecturi: Evrei 1, 10 - 2, 3; Marcu 2, 1-12

În cea de-a doua duminica din post Biserica propune evanghelia vindecării paraliticului din Capernaum. În vechime această lectură se adresa în mod special catehumenilor care se pregăteau în această perioada pentru Botez. În prima duminică, candidatul la Botezul apei și al Spiritului (catehumenii), dar și cei chemați la botezul focului sau al pocăinței (noi, cei botezați), erau invitați să se identifice cu Natanael, cel chemat de Filip, și să înceapă drumul viețuirii cu Hristos prin îndemnul: „Vino și vezi!”. Cu alte cuvinte, credința se naște prin trăire, din experiență și exemplu. Dar, îndemnul lui Filip mai înseamnă și că ucenicul, pentru a-l urma pe Isus, trebuie să se încreadă în mărturia entuziastă a lui Filip. Astfel se vede caracterul eclezial al credinței: accesul la credință este mijlocit de către cei care au făcut experiența lui Hristos.

Lecturi: Evrei 11, 24-26.32-40; Ioan 1, 43-51

        Fiecare duminică din Păresimi (Postul Mare) dezvoltă două teme cu două semnificații diferite. Pe de o parte, fiecare duminică aparține unei serii în care se poate observa ritmul și „dialectica” spirituală a Postului Mare. Pe de altă parte, de-a lungul dezvoltării istoriei Bisericii, aproape fiecărei duminici din Post i s-a adăugat o a doua temă. Astfel, în prima duminică Biserica celebrează „Triunful Dreptei-Credințe (a Ortodoxiei)”, care amintește de victoria asupra ereziei iconoclaste și restabilirea cultului icoanelor la Conciliul de la Constantinopol din anul 843. Legătura cu această duminică a Postului Mare este pur istorică: triumful definitiv al ortodoxiei credinței a avut loc în această primă duminică din Post. [...]

 Duminica izgnonirii lui Adam și Eva din Rai sau a iertării

 Iată-ne ajunşi la ultimele zile dinaintea Postului. Deja din timpul săptămânii lăsatului sec de carne, care precede „Duminica Iertării", două zile — Miercurea şi Vinerea — au fost rezervate spre o „postire" deplină: Sfânta Liturghie nu s-a oficiat, iar întreaga rânduială şi tipicul slujbelor poartă caracteristicile liturgice ale Postului. Miercurea, la Vecernie, ne-am bucurat de venirea Postului prin acest imn minunat: