Într-un timp al iBreviarelor și al tehnologiei pusă în slujba evanghelizării, „se poate celebra Liturghia de pe iPad? S-a întrebat directorul revistei Civiltá Cattolica părintele Antonio Spadaro S.J., pe blogul CyberTeologia, propunând o reflecție pe marginea unei scrisori a episcopilor din Conferința episcopală neozeelandeză trimisă preoților lor diecezani în 30 aprilie anului curent. În aceasta se amintește faptul că „s-au primit mai multe solicitări pentru folosirea Liturghierului pe suport digital (iPad, tablete, e-readers și smartphones) în locul cărților liturgice tradiționale”. Episcopii au afirmat că diferitele aplicații care permit consultarea textelor liturgice pe suport digital sunt „excelente pentru studiu”, dar „nu pot fi folosite de către preot la Liturghie”.

Această declarație a stârnit multe discuții, nu doar în Noua Zeelandă. Episcopii și-au motivat decizia astfel: „Toate credințele au cărțile lor sacre rezervate acelor ritualuri și activități care stau în centrul credinței. Biserica nu face excepție, iar Liturghierul este una dintre cărțile noastre sfinte. Forma sa fizică indică rolul său special în cadrul cultului. Liturghierul este folosit doar în timpul slujbelor Bisericii”; în schimb „un iPad sau alte instrumente electronice au folosințe variate, cum ar fi spre exemplu jocurile, navigarea pe internetm privirea unor imagini video sau folosire poștei electronice. Deja aceste multiple utilizări fac ca acestea să fie inapropriate liturgiei”.

„Cum trebuie să înțelegem acestă declarație a episcopilor neozeelandezi?”, s-a întrebat directorul revistei Civiltà Cattolica. „Lăsând la o parte dialectica adevăr sau greșeală – scrie A. Spadaro – observăm că motivația oferită de episcopi e foarte interesantă. Ce spun aceștia?! Că odată cu răspândirea lecturii digitale «textul» se desprinde în mod definitiv de ancorajul său solid în realitatea materială a «paginei»; dar „în ce constă provocarea făcută de ecrane «textelor sacre»? Întâi de toate textul devine un «obiect» fluid: exact opusul «Tablelor Legii» și al dictonului scripta manent. În plus, textul liturgic poate dispărea ușor de pe ecran pentru a lăsa loc unor imagini video, unui mail sau unei pagini web. «Textul» se desprinde de realitatea materială a «paginii » pentru a «pluti » pe ecran fără să coincidă niciodată cu acesta”.

Așadar „pe suport digital – continuă autorul - «pagina» își pierde dimensiunea de «icoană» pictată pe pergament, cum se întâmpla în epoca Bibliilor miniate și devine un simplu «ecran». Iar consecința este că „venerația se mută în întregime asupra mesajului: pagina este provizorie iar cartea accesoriu. Din scriosarea episcopilor neozeelandezi înțelegem însă că liturgia vede pagina sacră precum o icoană”. Pagina Evangheliei, „chiar dacă nu este îmbogățită cu miniaturi ca în Evul mediu, rămâne parte integrantă a manifestării cultuale a comunității creștine. E imposibil de imaginat, spre exemplu, o procesiune cu un iPad sau cu un calculator portabil sau ca în timpul unei Liturghii un monitor să fie tămâiat și sărutat”.

Domenico Agasso jr

http://vaticaninsider.lastampa.it/